Impotenta functionala a umarului in kinetoterapie

Depistarea alunecarii anterioare a capului humeral se face observand pur si simplu proeminenta bontului umarului care este vizibil mai mare decat in mod normal.

Alunecarea in sus, datorata componentelor musculare longitudinale ascendente, antreneaza o frecare crescuta intre capul humeral si muschii ce participa prin tendoanele lor la constituirea „coifului rotatorilor“ si o crestere a tensiunii in muschii subspinos, mic rotund si lunga portiune a bicepsului. Depistarea acestei lunecari se face urmarind linia acromio-tuberozitara care este pensata net pe fata anterioara.

Corectarea alunecarii superioare a capului humeral se face respectand articulatia acromio-claviculara (priza kinetoterapeutului kinesiolog cu o mana pe bontul umarului). Cu cealalta mana, kinetoterapeutul face priza la nivelul cotului bolnavului. Corectia se executa printr-o presiune exercitata in jos, asociind un usor grad de abductie a bratului.

Cel mai bine se lucreaza din pozitia de decubit lateral. Prin tractiuni lente si prelungite si rotatii axiale ale bratului se obtine detenta musculara care favorizeaza intinderea musculaturii. Aceasta intindere musculara ce corecteaza alunecarea superioara este extrem de utila in cazurile de PSH cu bursita subacromiala.

Corectia alunecarii anterioare se face cu bolnavul asezat, contra priza la nivelul fosei subspinoase, care este fixata de genunchiul kinetoterapeutului. Priza se face la nivelul bontului umarului. Miscarea este de tractiune spre inapoi prin manevre succesive la care se asociaza miscari circulare efectuate in sens invers acelor ceasornicului.

Cu acelasi scop se poate utiliza si o tehnica de lucru activa: bratul la zenit, se contracta izometric muschiul deltoid. Contractia deltoidului, din aceasta pozitie, antreneaza o alunecare in jos a capului humeral. Pentru a asigura reusita acestei manevre, humerusul va fi pozitionat fie in abductie, fie in antepulsie dincolo de 90 de grade.

In programul de recuperare a fortei musculare se tine cont de faptul ca, in abductie, glena scapulara se orienteaza in asa fel incat trohanterul trece inainte de acromion si ca acest lucru este posibil gratie unui joc muscular in care rolul princi­pal il are trapezul mijlociu. Glena vine spre linia mediana si se ridica putin.

Miscarea de abductie realizata din articulatia gleno-humerala este asigurata de muschii deltoid si supraspinos. Aceasta miscare nu acopera decat 90 de grade din abductia normala a carei amplitudine este de 180 de grade. Restul de 90 de grade provin din mobilizarea articulatiei scapulo-toracice unde muschii principali sunt marele dintat si trapezul mijlociu. Din acest motiv, nu trebuie neglijati acesti muschi in programul de kinetoterapie. Marele dintat dezvolta forta maxima in pozitia cu bratul la zenit, dar aceeasi forta se dezvolta si in timpul ridicarii unei bare grele daca se asociaza 30 de grade de abductie a bratului.

Nu va trebui uitat nici muschiul mic pectoral care coboara bontul umarului si dezvolta forta maxima atunci cand cotul este in extensie si se asociaza si actiunea marelui dintat. Exercitiul este simplu: bolnavul sta asezat calare pe o bancheta, prinde cu ambele maini marginile banchetei si impinge in jos dupa care se ridica pe brate